”[...]M-am simțit ca un învingător. Chiar dacă nu câștigasem concursul.[...]”
Duminica trecută, 27.09.2009, am fost la Gilău, lângă Cluj-Napoca și am participat la un maraton de bicicletă. Al doilea pe vara asta (primul a fost în Mediaș). 48,6 km cu o diferență totală de nivel, de ca. 1510 m (informații luate de pe site-ul organizatorilor: http://marosmtbmarathon.blogspot.com/2009/08/traseu-2009.html , unde găsiți și o hartă faină + track-ul pentru Google Earth, dacă vreți să vă uitați mai îndeaproape).
Pentru mine a fost foarte fain. De data asta mă dădusem puțin pe bicicletă înainte de concurs. Cu o zi înainte, împreună cu ”echipa” noastră, am făcut jumătate din tura scurtă, parcurcând și vreo 3,5km, numiți ”Urcarea de la Pape”. Concursul de la Mediaș a fost prima dată când pusesem anul ăsta fundu pe șa. Rezultatul de atunci: Crampe în timpul concursului, dureri de la stat așa de mult pe șa după). Între timp mi-am găsit însă pantaloni de bicicletă (care au un fel de pernă – cred că pot să-i spun așa – între picioare). În concluzie, m-am simțit foarte bine și de data asta. Nu era chiar așa de cald ca la Mediaș, am avut parte din nou de un traseu foarte frumos și de o atmosferă foarte foarte plăcută între sportivi. Rezultate mari n-am avut. Am ajuns pe locul 70 din 177 (care au terminat) la categoria mea (50km bărbați, 18-35 ani), în clasamentul total pe locul 107 (2 fete înaintea mea, plus mulți băieți de la categoria +36 și +14).
Sunt însă foarte mulțumit. Am reușit ce mi-am propus în primul sfert de concurs, și anume să mă țin după doi băieți care mergeau în ritmul meu. Cu unul dintre ei (Attila) am trecut împreună linia de sosire, iar altul a ajuns cu numai 20 de secunde înaintea mea (noastră). Cu Attila m-am înțeles de la bun început. Mi-am dat seama undeva pe la kilometrul 8 (cred), că stă cineva lipit de mine. Așa că am întrebat: ”Vrei să treci?” (dat fiind faptul, că era locul mai îngust pe urcare). El a spus numai: ”Nu, nu. Lasă. Mergi foarte bine. Mergi în ritmul meu.” M-am bucurat că-mi găsisem pe cineva cu care să merg împreună, așa că am încerat să stau împreună cu el. Am și reușit. La primul punct de alimentare, la 1100m l-am pierdut însă pe prietenu meu. Scăpase puțin înainte, și aparent nu oprise să mănânce o banană și să bea un energizant. La vale (o coborâre foarte urâtă pentru bicicliști care sunt la concurs și se grăbesc) l-am ajuns însă. Cred că-i căzuse bidonu de câteva ori și din cauza asta mergea mai încet. Poate avea și probleme cu furca – nu știu.
Îl întrebasem deja pe urcare, dacă știe ce ne așteaptă ”La Pape”. A spus că da. Am mai adăugat: ”Eu am marcat traseul alatăieri acolo!”. Mă lămurisem. 
Așadar am început împreună urcarea a doua (La Pape). Attila mai hotărât aparent, că o luase înainte. Dar din nou mă tot uitam după el, pentru că nu se depărta cu mai mult de o serpentină de mine. La punctul de alimentare dispăruse însă iarăși. Nu l-am văzut decât mai târziu, după al 3-lea și ultimul punct de alimentare, când deodată îmi sufla în ceafă. De acolo am mers împreună. Alții, încercând să se țină după noi, n-au mai putut.
Spre sfârșit, cam pe ultimii 4 km, am avut însă crampe (scurte) în piciorul drept. Așa de scurte, încât am putut pedala mai departe. La o urcare am hotărât însă totuși, că ar fi mai bine să cobor. Așa că l-am lăsat pe Attila să treacă și am împins cât de repede puteam. M-am urcat iarăși pe bicicletă și l-am ajuns pe ultima coborâre. De acolo am mers împreună și am trecut roată lângă roată linia de sosire. Un sentiment formidabil.
M-am simțit ca un învingător. Chiar dacă nu câștigasem concursul. Dar a fost ceva special. Mai ales după. În ziua aia n-am vorbit despre aproape nimic altceva (acel ”altceva” fiind mâncare!). Eu am ajuns în 3:35:10, la 1 oră și 10 minute după primul la categoria mea.
Probleme cu bicicleta n-am avut. Nici cu picioarele, în afară de acele crampe la sfârșit. Așa că nu pot să spun, decât că urmează următorul concurs. Duatlonul de la Brașov: www.duatlon.ro . M-am înscris și am început să mă antrenez. Abia aștept.
Poze de la Gilău cu mine:
http://www.westend.ro/shutter/v/maros/CRW_6004.jpg (Eu sunt în stânga în spate. Attila în dreapta cu numărul 244. Poza asta dovedește că am mers chiar de la bun început împreună cu el. Aici depășeam plutonu. Biciclistul din spatele băiatului cu ochelari din centrul imaginii a ajuns cu 20 sec. înainte mea – acela cu bicicleta cu cadru portocaliu)
http://www.westend.ro/shutter/v/maros/IMG_6646.jpg (Attila în față și eu în spate – La Pape)
http://www.westend.ro/shutter/v/maros/IMG_1024.jpg (Tot acolo)
http://www.westend.ro/shutter/v/maros/IMG_6648.jpg (Eu – La Pape)
http://www.westend.ro/shutter/v/maros/IMG_1026.jpg (Tot acolo)
http://s620.photobucket.com/albums/tt285/giglia30/?action=view¤t=Gilau2009117.jpg (asta a fost pe ultima urcare)
